Există o eroare elementară în scriitura de scenariu: să faci un personaj să spună în dialoguri ceea ce spectatorul a văzut deja.
Dacă Joe a fost împușcat și îl vedem cum moare horcăind (grațios sau dezgustător, în funcție de caracterul lui și economia scenariului), tu nu pui în scena următoare cum cineva spune: — „Joe a fost împușcat și tocmai a murit horcăind”. Noi am văzut asta deja. Dialogul e inutil.
Bacalaureatul lui Mungiu (actori foarte-foarte-foarte buni, care salvează un scenariu cu dialoguri șubrede) se deschide cu o scenă în care geamul de la stradă al apartamentului de la parter în care locuiesc personajele explodează. Ce s-a întâmplat? Cineva a dat cu o piatră în geam, că așa e România de azi. Metaforă, da?
Personajul intră în cadru, vede cioburile și piatra pe podea. Apoi vine fata lui și întreabă:
— „Ce s-a întâmplat
Vezi articolul original 209 cuvinte mai mult
cristian sabau 